Acum 15 ani în urmă, pe 28 iunie 2010, Curtea Constituțională (TC), istoric un arbitru de acasă întotdeauna refractar la guvernarea de sine a naționalităților și apropiată de interpretarea extinsă a puterilor statului (adesea prin titluri transversale generice, cum ar fi unitatea de piață, garanția drepturilor fundamentale ale persoanelor sau a obligațiilor de stat ale statului, cu obligațiile statului cu UE) Plebiscedated de către Calanul obligațiilor de stat cu UE) Plebiscedated de către Calanul obligațiilor de stat ale statului cu UE) Plebiscedated de către Calanul obligațiilor Calanelor cu UE) Plebiscedated de către Calanul obligațiilor de stat ale statului cu UE) Plebiscedated de către Calanul obligațiilor de stat cu EU). Cetățenia, care a subliniat un punct de reper în definiția centralistă și unitară a statului spaniol, arătând lipsa de legătură cu realitatea acelor oameni de bună intenție și vor crede, poate împreună cu președintele Maragall, că o altă Spanie plurinațională a fost posibilă.
15 ani mai târziu, același TC spaniol a recunoscut această sentință ca un motor reactiv al unui procés care a activat, pe de altă parte, o reacție judiciară disproporționată (în mod semnificativ, în sălile penale ale Curții Supreme – și a superiorului Cataloniei -TSJC – împreună cu Curțile de instrucțiuni 1 și 13 din Barcelona).
The TC validated this 28-J, by a majority of 6-4 the constitutionality of the amnesty that leaves without effect any criminal responsibility generated by the actions linked to the procés since 2011, except i) malicious crimes of homicide and qualified injuries, torture and inhuman or degrading treatment, II) terrorist acts that cause intentionally serious violations of human rights, III) crimes based on human rights racist or discriminatory motivations, iv) Crimele împotriva comunității internaționale sau de trădare, împotriva păcii și independenței statului și în raport cu apărarea militară, cu condiția să existe o amenințare eficientă și reală de utilizare a forței împotriva statului YV) delapidarea atunci când au dus la o îmbogățire personală a autorului sau a treia sau a afectat interesele financiare ale UE. Un perimetru foarte adecvat care a necesitat presiunea lui Juntsxcat (care a venit să voteze împotriva unui prim text slab) și a bunului lucru legal al partidului menționat mai sus și ERC, care – aici – a știut să -și lase diferențele și să lucreze împreună.
Pentru TC, amnistia este constituțională, deoarece ceea ce nu este interzis constituțional este permis, cu excepția faptului că atenție împotriva drepturilor fundamentale sau a altor principii și valori constituționale. În acest fel, în ceea ce privește gradul general interzis în carta Magna, TC afirmă că împărțirea radicală între fiecare dintre natura legală a grațierii (deciziile executivului care se referă la constatarea total sau parțial penalt.
TC recunoaște că fiecare amnistie necesită excepționalitate, așa cum este recunoscută și de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei. Iar excepționalitatea, în acest caz, este necesitatea unei acțiuni de restaurare complete care să repare rezultatele serioase care, pentru coexistența catalană, a însemnat represiunea guvernului de stat 1-O și, în mod semnificativ, abuzurile de la Lawfare dezvoltate de TS și TSJC, împreună cu corpuri foarte specifice și mai degrabă reduse, ale așa-numitelor „Curtea Națională” și cu catalonia. O lawfare care a obținut, în cazul TS, adoptarea măsurilor de închisoare de precauție fără nicio bază, pedepse pentru infracțiuni în afara tradiției juridice europene și democratice, cum ar fi delapidarea necorespunzătoare și sediția și competența arbitrară a puterilor din cauza imputărilor inițiale arbitrare ale crimelor de rebeliune.
Aceasta este excepționalitatea situației. Iată nevoia de a restabili coexistența democratică, dezmembrată de un răspuns judiciar necorespunzător și disproporționat. Aceasta este legalitatea democratică a amnistiei. @Mundiario