Întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă a fost marcată de o ofensivă sistematică împotriva celor care exprimă dezacord cu viziunea lor din SUA. În această linie, răspunsul recent federal la protestele din Los Angeles – generat după operațiuni masive ale agențiilor de imigrare – nu se limitează la o strategie de control a comenzilor publice: este prezentată ca o cruciadă împotriva a ceea ce descrie Casa Albă drept „inamicul intern”.
Activarea 2.000 de trupe ale Gărzii Naționale Fără acordul guvernatorului Gavin Newsom a fost calificat de analiști ca un act fără precedent în șase decenii. Între timp, Trump a încadrat proteste nu ca o expresie a disidenței, ci ca o amenințare la stabilitatea națională. Narațiunea este clară: nu este vorba doar de a conține manifestări, ci de neutralizarea adversarilor.
Retorica prezidențială o lasă explicit. Deja în 2024, Trump a avertizat într -un interviu că „inamicul intern este mai periculos decât China sau Rusia”. Și în declarațiile sale recente, el a insistat ca acești „oameni foarte răi” să fie „ușor controlați” de Garda Națională sau Chiar și de forțele militare dacă este necesar. În cadrul acestui cadru discursiv, protestele sunt mai mult decât evenimente civile; Sunt expresii ale unei amenințări existențiale pentru ordinea pe care o reprezintă.
Paralelismul cu 2020 este inevitabil. La acea vreme, Trump a folosit forța militară la Washington pentru a dispersa protestele privind materia de viață neagră cu gaze lacrimogene. Astăzi, contextul este similar, dar cu restricții mai puțin instituționale: nu există cifre precum secretarul apărării de atunci, Mark Esper, care pun la îndoială ordinele. Dimpotrivă, Pete Hegesh, actualul șef al Pentagonului, a declarat că pușcașii marini sunt în alertă pentru o posibilă mobilizare dacă violența persistă, deși nivelurile lor de intensitate nu sunt comparabile cu cele observate după moartea lui George Floyd.
În plus, de la Casa Albă a fost sugerată utilizarea legii de insurecție, un instrument legal care permite afișarea trupelor pe solul american pentru a conține sondaje civile. Deși aplicarea sa rămâne o amenințare implicită, mesajele din figuri precum Stephen Miller – care au publicat în termeni de rețele sociale precum „insurecție” și „Recuperare America” – par să pregătească terenul pentru a justifica mai multe măsuri extreme dacă manifestările nu încetează.
În acest context, figura „inamicului intern” funcționează ca un instrument electric. Disconfortul cetățenilor de către raiduri migratoare, represiunea poliției sau violența instituțională este reinterpretată ca sabotaj organizat. California, bastionul democratic și simbolul politicilor progresive, devine ținta perfectă pentru a canaliza nemulțumirea conservatoare. Guvernatorul Gavin Newsom, pe de altă parte, îl acuză pe președintele că a fabricat o criză, că a căutat „un spectacol”.
Dar, dincolo de conflictul politic dintre Washington și Sacramento, apar avertismente concrete. Tom Homan, „țar” al frontierei în guvernul Trump, a reiterat că operațiunile de gheață vor continua să se producă „în fiecare zi” în Los Angeles. Într -un interviu recent cu NBC Newsa sugerat ca oficialii să interfereze cu respectarea legii s -ar putea confrunta cu acuzații. Deși a evitat să indice direct către cifre precum Newsom sau primarul Karen Bass, el nu a exclus procurorile dacă „traversează linia”, referindu -se la legile federale care penalizează obstrucția operațiunilor migratorii.
Acea „linie” nu este clar definită și se află puterea ei ca o amenințare. Orice gest de solidaritate, dezacord sau rezistență locală ar putea fi interpretat ca „interferență”, transformând funcționarii aleși în posibile obiective judiciare. Ideea arestării autorităților de stat nu numai că crește tensiunea, dar ridică și întrebări cu privire la echilibrul puterilor într -o democrație federală.
În concluzie, narațiunea „inamicului intern” permite administrației Trump să delegitimizeze disidența și să -și păstreze coeziunea bazei politice printr -un limbaj de confruntare. Ceea ce a început ca protest împotriva politicilor de imigrare a fost recodificat ca o luptă pentru dreptul de a protesta.