JMM Caminero este autorul a cincizeci de volume sau volume, publicate parțial, formând un singur titlu: „CuadernosdelaManchaoPensamientosoEssayosoSoliloquiosoEnciclopediafilosofía” (roman eseu sau roman filozofic și pictural).
În total, cel puțin patruzeci și șapte de mii de pagini scrise. Din câte știm, una dintre cele mai ample cinci lucrări, ca număr de pagini și cuvinte, din toate culturile și timpurile și epocile, ale unui singur autor, cu un singur titlu.
http://articuloperiodisticosjmm.blogspot.com.es
O arhivă sau un depozit despre tot ce este despre Don Quijote
Mă întreb dacă ar fi necesar un director de fișiere-depozit?
Tot ceea ce a făcut și a transformat cultura aceea, toate artele, toate cărțile, toate articolele. Astăzi, s-ar putea face și construit, cu fișiere sau directoare virtuale sau pe calculator, s-ar putea face cu numele autorului și, în acest fel, ar fi mai ușor de căutat sau de găsit. Și, mai târziu, se va separa, pentru arte sau pentru cunoaștere sau pentru secole…
Dacă s-ar face ceva din toate acestea, ne-am da seama că o interpretăm de patru secole și că acea carte ne interpretează. În primul rând, publicând-o. Ulterior și în același timp, materialele vor fi văzute în toate limbile, de la cărți, publicații, articole, conferințe, documentare, cinema, muzică, sculptură…
Cineva poate spune, pe bună dreptate, că fiecare cultură sau societate sau stat sau limbă și-ar putea alege cărțile, presupun că în Grecia ar fi Homer iar cele două lucrări ale sale, probabil, s-ar concretiza în Italia DanteMarea Britanie în ShakespeareNu știu dacă America de Nord l-ar pune Whitmanbănuim, îmi pare rău pentru Calderón, Lope de Vega, Galdós, Quevedo l-am pune înăuntru Cervantes. Cervantes care voia să meargă în America, Cervantes, poate, spun ei, hiperactivi și foarte capabili, un visător de lumi, suferind de realități…
Ei spun că Artele nu sunt de nici un folos și degeaba. Dar poate, da, poate, Artele ne deschid către alte lumi, sunt ca niște labirinturi care ne indică interiorități. Presupun și cred că în acest secol, acele mari enigme ale creierului vor fi descoperite și că multe cunoștințe vor deveni parte a tratatelor de știință, științe naturale și matematice și științe social-umane… Cred și estimez că oamenii vor continuă să credem în Arte, Artele vor continua să ne spună adâncituri ale conștiinței noastre – care, în timp, vor duce la explicații științifice. Din arte vor deveni acceptări sau negări ale științei. Complexul lui Oedipcare este literatură, este încă literatură sau psiholiteratură și, o teză a Freudpresupunem că în acest secol se va spune dacă există sau nu există, cum există, cât de mult există și unde există. Dacă este mult sau dacă este puțin. Și, astfel, sute de realități constructive, la jumătatea distanței dintre irațional-afectiv și rațional-gândire…
Îmi imaginez că, dacă este posibil, tot ce a fost spus, pictat sau cântat sau pus pe muzică din și despre cartea Quijoteși, Don Quijote și personajele lui Don Quijote, vor apărea nu mii, nu zeci de mii, ci sute de mii, în toate limbile și formele și manierele. Îmi imaginez că în jurnalele științifice, în ultimele trei secole, au existat zeci de mii de articole, așa-zise oameni de știință și academicieni, în toate limbile. Îmi imaginez că în reviste și ziare de toate mărcile și titlurile vor fi sute de mii de articole. Îmi imaginez că în artele de toate tipurile și genurile vor fi sute de mii de producții culturale. Și, asta fără a număra pe toți cei care s-au pierdut… În alte limbi vor mai fi și alte lucrări, de câte ori va fi citat autorul? Mahabharata sau cel Ramayana în India, sau Nopti Arabe in cultura islamica…
Mă întreb uneori, nimeni nu va fi jignit, dar cred și cred că trebuie să ne punem întrebarea, dacă suntem ființe primitive, specia noastră, cu o cultură primitivă… Dar nu putem nega că ne punem pe noi înșine, toți feluri de întrebări… Poate că suntem o specie primitivă cu o raționalitate și iraționalitate primitivă, cu o cultură primitivă, dar ne punem tot felul de întrebări, de exemplu: Să ne imaginăm că Big-Bang-ul este explozia sau ia naștere dintr-un alt tip de întrebări. universul anterior, nu din nimic…? De ce a apărut această întrebare într-o minte umană, poate în câteva zeci sau sute de minți în ultima vreme…? Ce ar trebui să căutăm pentru a încerca să știm, la ce să ne uităm sau unde să observăm sau să experimentăm, pentru a vedea dacă această teză sau ipoteză are sens, ce instrumente ar trebui să căutăm…?
Așa cum ne punem întrebarea anterioară, o ipoteză imaginară, dar dacă nu o punem, nu vom putea niciodată să știm și să răspundem, dacă trebuie să privim la acea realitate sau la acea realitate, la acel obiect sau nu. .. Și, atunci, nu vom afla niciodată dacă acest răspuns sau întrebare are sens. Ne punem o întrebare sau întâlnim o observație-date, apoi ne uităm sau experimentăm dacă are sens…
Aici, aici se întâmplă același lucru, hai să colectăm și să colectăm tot ce a fost produs pe Don Quijoteși, vor apărea sute de mii de articole, date și fapte și va fi un director și fișier uriaș. Doar citând sau menționând intrările… Și, când acumulăm acele informații enorme. Atunci, poate, ne vom da seama de ce și de ce această producție culturală a ajuns atât de adânc, în limba, cultura, societatea noastră, în lume.
Pentru că nimeni nu va nega asta Don Quijote Este una dintre cele mai imense sute de opere literare ale umanității și ale Umanității. De ce și de ce, poate că acesta este misterul creierului-creierului-conștiinței și inconștienței noastre. Asta dorim să aflăm cu această ipoteză imaginară de a face și construi acest director sau fișier sau depozit universal pe Don Quijote. Pace și bine.
Sfârșitul articolului 4.472: „O arhivă sau un depozit despre tot ce este despre Don Quijote”.