Prima navă militară italiană care a deportat migranți salvați în Mediterana spre Albaniao țară care nu este membră a Uniunea Europeanăa fost deja trimis cu 16 persoane la bord, după cum a anunțat guvernul de extremă dreapta al Giorgia Meloni. Această operațiune marchează începutul unui proiect controversat de internare în Albania, gestionat de Italia, care vizează procesarea rapidă a cereri de azil și, dacă este necesar, treceți la repatriere a migranţilor. Lagărul de internare, situat în Gjaderpe pământ albanez, ar fi trebuit să funcționeze în urmă cu șase luni, dar implementarea sa a fost amânată din cauza diverselor obstacole.
Acest proiect ia naștere dintr-un acord între Italia și Albania, semnat în 2023, care stabilește două facilități cheie în țara balcanică. Primul centru, situat în portul de Shengjinservește pentru debarcarea și identificarea inițială a migranților, cu o capacitate de 200 de persoane. De acolo, migranții sunt transportați la complex Gjaderla aproximativ 20 de kilometri, care are 880 de locuri. Acest centru de detenție este conceput pentru a reține migranții în timp ce cererile lor de azil sunt soluționate, fără posibilitatea de a pleca până când viitorul lor este determinat.
Implementarea acestui protocol a fost criticată de organizațiile pentru drepturile omului, care denunta conditiile si abordarea proiectului. Cu toate acestea, cel Comisia Europeană a aprobat modelul, în conformitate cu acesta scopul de a înăspri controalele la frontieră. Mai multe țări europene și-au manifestat interesul pentru replicarea acestui sistem, inclusiv Spaniaunde liderul Partidul Popular, Alberto Núñez Feijóo, a lăudat politica de imigrație a lui Meloni după o vizită la Roma luna trecută.
În ciuda sprijinului politic, eficacitatea proiectului rămâne de demonstrat. Hotărârea recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene a redus numărul țărilor considerate sigure de Italia pentru deportări rapide, de la 22 la doar 7. Această hotărâre exclude principalele țări de origine ale migranților care sosesc în Italia, precum Bangladesh, Tunisia, Egipt și Libia, punând obstacole serioase în calea proiectului. Prima barcă, cu 16 migranți la bord, include 10 persoane din Bangladesh și șase din Egipt, creând incertitudine cu privire la viitorul acestor proceduri.
O cale de provocări legale
Hotărârea europeană a declanșat un nou conflict între guvernul italian și instanțele de judecată, care trebuie să decidă dacă acceptă sau resping cererile de proceduri accelerate trimise de la centrul din Albania. În caz de respingere, migranții nu ar putea fi reținuți în Albania și ar trebui să fie trimiși înapoi în Italia, ceea ce ar pune sub semnul întrebării întregul efort logistic și economic din spatele planului. În ciuda acestui scenariu, Italia a reușit să reducă sosirea migranților prin acorduri bilaterale cu Tunisia și Libia, ceea ce a dus la o scădere a debarcărilor în acest an.
Proiectul este unul dintre pilonii politicii de migrație a Giorgia Meloni, care urmărește să împiedice migranții să ajungă pe teritoriul italian. Cu toate acestea, acest model a făcut obiectul unor critici etice și juridice, deoarece este pentru prima dată când o țară din UE externalizează gestionarea migranților și a solicitanților de azil în afara granițelor sale. Deși acordurile cu Albania stabilesc că centrele de detenție sunt considerate teritoriu italian, persistă îndoieli cu privire la garanțiile legale și drepturile migranților.
Experții pun la îndoială și viabilitatea practică a proiectului. Matteo Villa, cercetător la Institutul pentru Studii de Politică Internațională (ISPI), subliniază că costul per persoană este de patru ori mai mare decât cel al procedurilor din Italia și că, în multe cazuri, migranții vor ajunge să fie transferați pe pământul italian, ceea ce anulează presupusul efect de descurajare al centrului din Albania. În plus, durata procedurilor, care oficial ar trebui să fie de 28 de zile, se întinde de obicei între trei și șase luni, ceea ce ar putea satura rapid centrul.
Sistemul prezintă multiple complicații legale și operaționale. Doar migranții salvați de nave italiene pot fi trimiși în Albania, ceea ce îi exclude pe cei care ajung prin mijloace proprii sau sunt salvați de navele ONG-urilor străine. În plus, femeile, minorii și persoanele vulnerabile nu pot fi deportate, ceea ce limitează și mai mult domeniul de aplicare al proiectului. Sentința Curții de Justiție a UE, care reduce numărul de țări sigure, este un alt factor care complică implementarea planului. @mundiario