Respingerea de către Congres a inițiativei Partidului Popular (PP) de a exclude din candidaturile electorale pe cei condamnați pentru terorism sau rebeliune lasă în evidențiază fisurile profunde care străbat dezbaterea politică din Spania. Deşi ETA a încetat oficial să mai existe în 2018, umbra ei continuă să fie proiectată asupra vieții politice naționale, așa cum a fost evident în ședința parlamentară care a confruntat încă o dată diferitele forțe pe o problemă care, până astăzi, pare destinată să se perpetueze în discursul partizan. .
Propunerea PP, în principiu justificată ca un exercițiu de „demnitate democratică”, a avut scopul de a preveni pe cei care au fost Cei condamnați pentru infracțiuni de terorism sau rebeliune ar putea ocupa funcții de reprezentare publică. Cel mai imediat declanșator al acestei măsuri este cunoscut: controversa generată de prezența foștilor ETA pe listele EH Bildu la alegerile municipale din 2023, o chestiune care, luni de zile, a servit drept muniție pentru sectoarele cele mai conservatoare atât stânga naţionalistă cât şi Guvernul de Pedro Sanchezcare a fost acuzat că este de acord cu cei care „au jucat un rol cheie în sprijinirea violenței teroriste”.
Totuși, ceea ce ar fi putut fi o dezbatere despre limitele participării politice a foștilor teroriști sau despre reintegrarea socială și politică a celor condamnați pentru infracțiuni grave, a devenit rapid unacuzații referitoare la memoria ETA și moștenirea acesteia. Discursurile mai moderate au fost umbrite de vehemența reprezentanților PP și Vox, în timp ce EH Bildu și formațiunile independentiste catalane au răspuns cu egală forță, reproșând dreptei obsesia față de o organizație care nu mai există.
Acest fenomen de „eternă întoarcere” în Congres, în care ETA este reînviată în fiecare moment de criză politică, arată instrumentalizarea terorismului ca armă aruncată. Semnificativ este faptul că o acuzație la fel de gravă precum trădarea victimelor ETA, care în urmă cu aproape 20 de ani a generat vâlvă în Parlament, abia stârnește acum reacții în rândul deputaților. Ceea ce odată a fost o sursă de scandal a fost normalizat într-un joc politic în care toată lumea pare să fi presupus că folosirea ETA face parte din decorația obișnuită.
Dar această utilizare recurentă a ETA are un cost politic și social. Pe de o parte, împiedică o dezbatere mai matură și constructivă asupra adevăratelor răni lăsate de terorism în Spania, unde victimele continuă să ceară dreptate și recunoaștere fără a fi instrumentalizate de interese partizane. Pe de altă parte, îngreunează trecerea țării către a depăşirea definitivă a acestui capitol dureros din istoria sa. Atâta timp cât partidele țin ETA în centrul discursului, nu vor putea vindeca complet rana, iar politica va rămâne prinsă în trecut.
Intervenția deputatului PP, José Antonio Bermúdez de Castro, un politician recunoscut pentru seriozitatea și moderația sa, nu a făcut decât să evidențieze această dinamică. Bermúdez de Castro a făcut apel la crimele nerezolvate și la necesitatea ca cei condamnați pentru terorism să-și arate pocăința publică. Deși această poziție este de înțeles din punct de vedere etic, este greu să nu percepem o instrumentalizare politică atunci când este folosită într-un context în care accentul pare să fie mai mult pe uzura adversarului decât pe căutarea unei soluții reale.
EH Bildu, departe de a evita confruntarea, și-a lansat propria critică, numind propunerea PP ca fiind autoritară și acuzând dreptul de a încerca să controleze cine poate sau nu participa la viața democratică a țării. Răspunsul stângii naționaliste nu a fost neașteptat, dar a fost deosebit de incendiar în tonul său, reflectând atmosfera de tensiune care continuă să predomine în dezbaterile despre istoria recentă a Spaniei.
Blocul independentist catalan a jucat, de asemenea, un rol crucial în respingerea propunerii. Atât de la Junts, cât și de la Stânga Republicană a Cataloniei (ERC), măsura a fost văzută ca un atac direct la adresa propriilor lideri, mulți dintre aceștia fiind urmăriți penal pentru rebeliune în urma evenimentelor procesului. Josep Pages, lui Junts, a glumit cu ideea că această lege ar putea fi pasul anterior pentru a forța cetățenii să jure credință drapelului spaniol, într-o intervenție care, deși excesiv de teatrală, a evidențiat adevărata îngrijorare că aceste măsuri vor fi folosite ca instrument de represiunea politică.
În acest context, dezbaterea asupra memoriei terorismului se împletește cu tensiunile teritoriale. Includerea celor condamnați pentru rebeliune în inițiativa PP nu a fost o coincidență. Prin extinderea interdicției dincolo de cei condamnați pentru terorism, PP nu a căutat doar să pună capăt controversei asupra ETA, ci și să marcheze un punct de cotitură în lupta politică împotriva mișcării de independență catalană.
Partidul de extrema dreapta Vox nu a fost insa exclus. Critica lor nu a fost îndreptată doar împotriva stângii, ci și împotriva PP-ului însuși, pe care l-au acuzat de ani de zile de inacțiune. José María Sánchez, a lui Vox, chiar a sugerat posibilitatea de a scoate în afara legii partide precum PSOE, Sumar și Podemos din cauza pactelor lor cu cei care „comit crime”. Aceste tipuri de declarații reflectă măsura în care polarizarea a invadat discursul politic, alimentând un mediu de neîncredere și confruntare constantă.
În cele din urmă, Congresul a respins propunerea PP, dar prejudiciul fusese deja făcut. Sesiunea a scos la iveală încă o dată lipsa de voință de a depăși diviziunile pe care ETA continuă să le genereze în politica spaniolă, chiar și atunci când gruparea teroristă nu mai există. Atâta timp cât ETA va continua să fie arma politică a tuturor, va fi imposibil să avansăm spre o dezbatere constructivă asupra problemelor care contează cu adevărat: dreptatea pentru victime, reintegrarea condamnaților și reconcilierea unei societăți care încă poartă. fantomele trecutului.
Este urgent ca clasa politică spaniolă, de toate culorile, să înceteze să folosească memoria terorismului ca instrument partizan și să înceapă să caute soluții care să permită închiderea odată pentru totdeauna acestui capitol dureros din istorie. Numai în acest fel Spania va putea privi spre viitor fără legăturile trecutului. @mundiario