Cancerul de sân, deși este o boală care necesită un tratament intens, vorbitul despre acesta poate ajuta la clarificarea miturilor și adevărurilor și poate face femeile mai sigure, reducând teama asociată cu acesta.

Nu există nimeni mai bun decât oncologul meu care să ne ajute să înțelegem cum este cancerul din perspectiva medicului. Ana Lopez are o carieră profesională grozavă, astăzi o aduc aici pentru că vreau să-i scot în evidență fața umană, empatia, buna muncă personală și profesională.

Îți mulțumesc Ana pentru că m-ai însoțit de-a lungul acestor ani și că mi-ai fost de mare ajutor atunci când vine vorba de înlăturarea temerilor, îndurarea tratamentelor…

Ana López este licențiată în Medicină și doctor la Universitatea Autonomă din Madrid. Specialist în Oncologie Medicală după rezidențiat la Spitalul Puerta de Hierro din Madrid și asistent al Serviciului de Oncologie Medicală al Complexului Medical Universitar León (CAULE) din decembrie 2011.

Membru al grupurilor cooperative de cercetare a cancerului de sân SOLTI și GEICAM și membru al Comitetului de etică a cercetării CAULE. Master în cercetare clinică de la Universitatea Menéndez Pelayo-Instituto Carlos III. Tutor pentru rezidenții CAULE Oncologie Medicală 2014-2023.

Autor sau coautor a 30 de articole în reviste naționale și internaționale. Autor sau coautor a 43 de capitole de carte. Investigator principal în 18 studii clinice de fază II – III sau observaționale. Cercetător colaborator în 14 faze II-III sau studii clinice observaționale. Autor sau coautor a peste 150 de postere la conferințe naționale și internaționale. Rămâneți la centrul specializat în studii clinice Centro Oncologico de la Switzzera Italiana. Ospedale San Giovanni. Bellinzona. elvețian

-De ce ai ales oncologia?

-Oncologia m-a atras de când eram foarte mică. Tatăl meu a fost internist la Spitalul din León, era medic îndrăgostit de profesia lui, iar în weekend mergea adesea la spital pentru a termina lucrurile în așteptare sau pentru a vedea pacienții care îl lăsaseră îngrijorat. La multe dintre acele vizite m-a lăsat să-l însoțesc la spital, iar la acel moment, etajul de Medicină Internă era împărțit cu Oncologie. Acea parte a plantei era mereu tăcută, cu puțină lumină, puțini oameni pe holuri, iar când eram fată, mi-a atras atenția; Avea o aură misterioasă pe care mi s-a părut interesantă. Câțiva ani mai târziu, tatăl meu a fost diagnosticat cu cancer de stomac, iar eu am putut experimenta direct, ca fiică a unui pacient, acel întuneric și nevoia de tăcere pe care planta noastră o are adesea.

Oncologia este o specialitate frumoasă și foarte completă. Are multe lucruri în comun cu Medicina Internă, multă cercetare și, de asemenea, o specialitate în care sensibilitatea, empatia și umanitatea sunt de o importanță vitală.

-Care sunt, după părerea dumneavoastră, cele mai importante progrese care au avut loc în cancerul de sân?

-Cunoașterea biologiei moleculare a reprezentat un progres brutal în oncologie în general și în cancerul de sân în special. Întotdeauna le explic pacienților mei că înainte toate cancerele de sân erau tratate la fel, dar acum știm că există cel puțin patru subtipuri în practica clinică de rutină cu o abordare terapeutică specifică, tratamente și prognoze diferite.

Receptorul de estrogen în cancerul de sân a fost prima țintă terapeutică apărută în oncologie și, odată cu cunoștințele sale, a apărut tratamentul specific al acestuia, tamoxifenul. Ani mai târziu, au apărut și alte medicamente hormonale pentru acest subtip de pacienți.

Ulterior, receptorul HER2 a fost descoperit, iar sosirea trastuzumabului (tratamentul său specific) a reprezentat o revoluție în managementul acestor tumori.

Ambele tratamente au schimbat paradigma cancerului de sân, crescând supraviețuirea pacienților noștri și îmbunătățind calitatea vieții acestora.

– Diagnosticul precoce are vreo legătură cu această creștere a tumorilor mamare?

-Ceea ce nu este diagnosticat nu poate fi numărat. Cauzele incidenței crescute a cancerului de sân sunt multifactoriale și nu trebuie să uităm de stilul de viață care are atât de mult de-a face cu asta; Obezitatea sau supraponderalitatea, dieta, sedentarismul, alcoolul si tutunul sunt esentiale.

-Crezi că acest tip de cancer se va vindeca vreodată?

-La un moment dat l-am auzit pe doctorul Carlos López Otín (cercetător spaniol de prestigiu) spunând că cancerul este un monstru; iar când am cazuri complicate sau pe care nu le înțeleg bine, îmi amintesc de el și de acea minunată discuție.

Adevărul este că nu știu, mi-aș dori să-l putem vedea într-o zi. Dar ceea ce sunt sigur este că ne asigurăm din ce în ce mai mult că pacienții noștri trăiesc mai mult și cu o calitate mai bună a vieții.

-Există echitate în Spania când vine vorba de accesarea unui diagnostic de cancer sau a tratamentului acestuia?

-Cred că în Spania putem fi mândri de asistența medicală pe care o avem, și în special de Oncologie, la nivelul oricărei alte țări mari din lume. Suntem lideri în cercetarea clinică și acest lucru este foarte important pentru pacienții noștri. Bineînțeles că mai avem multe de îmbunătățit, dar cred că în general ne putem simți mulțumiți.

Există locuri în Spania pe care noi le numim greu de acoperit, care trec printr-o situație delicată din cauza lipsei de profesioniști. Știu că autoritățile sanitare fac tot posibilul pentru a găsi o modalitate de acoperire a acestor concedii medicale și că sunt oncologi care fac eforturi personale reale pentru a se deplasa din alte spitale pentru ca această populație să nu rămână fără consultațiile și tratamentele lor.

-În ultimul timp s-a vorbit mult despre necesitatea unor echipe multidisciplinare Sunt deja prezente în Caule?

-Da, desigur, și de zeci de ani. O echipă multidisciplinară este una formată din diferiți specialiști care diagnostichează sau tratează aceeași boală, fiecare din domeniul său propriu. La CAULE, primul care s-a format a fost tocmai cel de cancer mamar, la care m-am alăturat în 2012. În fiecare miercuri la 8:30 ne întâlnim cu chirurgi, patologi, radiologi, medici oncologi și radioterapeuți, rehabilitatori și medici în medicină nucleară pentru a putea pentru a ghida fiecare caz într-un mod particular și specific.

Și în același mod există echipe multidisciplinare care gestionează diferite tumori, plămân, colon, cap și gât, sarcoame etc.

-Ca medic oncolog, care sunt adevăratele provocări cu care te confrunți în cariera ta?

-Pentru mine sunt trei puncte fundamentale în munca mea, până în punctul în care pot să mă obsedeze.

Pe de o parte, continui să mă antrenez și să mă actualizez în fiecare zi. Oncologia este o specialitate în continuă schimbare datorită progreselor pe care le experimentăm datorită cercetării clinice.

Pe de altă parte, să atragem studii clinice interesante în zona noastră de sănătate; Cred că este ceva ce facem bine, nu doar în Oncologie, ci și toți colegii pe care i-am menționat anterior, fără colaborarea și interesul lor nu am putea participa la aceste proiecte de cercetare. La CAULE avem în prezent 12 studii clinice deschise în cancerul de sân, două studii academice și un studiu observațional, iar în următoarele luni vom putea participa la alte cinci.

Și, în sfârșit, umanizarea asistenței medicale.

Încerc întotdeauna să mă asigur că pacienții mei părăsesc cabinetul meu mai calmi decât atunci când au intrat, că își găsesc sprijin la medicul lor și că așteptările le sunt îndeplinite. Este ceva foarte important pentru mine, sunt sigură că nu întotdeauna reușesc, dar încerc să mă perfecționez în fiecare zi pentru ca așa.

-Cum este comunicarea unui diagnostic de cancer și cum ar trebui să fie?

-Este ceva foarte greu. Pe de o parte, cred că fiecare dintre noi se naște cu o capacitate de a comunica sau nu, iar pe de altă parte, este ceva la care ne putem antrena, studia și lucra. Este evident că nu este ușor, trebuie să ai tact, sensibilitate și delicatețe; găsirea cuvintelor potrivite și ceva dificil, dar foarte important, fiind capabil să realizeze cât de departe poate înțelege și digera pacientul în orice moment. Uneori trebuie să te oprești și să nu dai toate informațiile împreună și poți ști asta doar privind pacientul în ochi.

Ar trebui să o facem într-un mediu confortabil și privat și cu suficient timp pentru a rezolva întrebările și preocupările.

-Se vorbeste mult despre medicina personalizata, ce se intampla atunci cu tratamentele mai traditionale: radioterapie, chimioterapie…?

-Un lucru nu-l ia pe celălalt. Medicina personalizată a ajuns să completeze ceea ce aveam deja. Și uneori folosim tratamente țintite singure și alteori în combinație cu chimioterapia clasică. În plus, nu toate tumorile pot fi tratate cu medicamente țintite, iar în acestea continuăm să folosim chimioterapie care nu este atât de specifică pe cât ne-am dori.

-Cum este abordată teama pacientului de posibile recidive?

-Trebuie să încercăm să trăim în prezent, să ne bucurăm de aici și acum. Psihiatrii spun că 90% dintre lucrurile pentru care ne îngrijorăm nu se întâmplă niciodată. Este foarte greu să reușim să stăpânim mintea și să înlăturăm din ea lucrurile care nu ne aduc nimic, dar primul lucru pe care trebuie să-l realizam este să ne propunem. Este foarte important ca pacienții să-și împărtășească temerile cu medicii lor de multe ori această frică apare din ignoranța absolută a bolii și aceste conversații sunt foarte necesare pentru a-i liniști.

Pentru mine, ca profesionist, este foarte reconfortant să pot stinge acele frici sau măcar o parte din ele. Trebuie să investim timp în consultații pentru a ajuta pacienții să atenueze îngrijorările. Avem nevoie de sensibilitate, empatie și tact pentru a putea citi frică în ochii lor când trec pe ușă și reușind să o transforme în liniște sufletească când pleacă.

-Ce mesaj le-ai transmite femeilor bolnave de cancer?

-În primul rând aș vrea să vă spun că învăț foarte multe de la ei în fiecare zi și că sunt foarte curajoși. De asemenea, aș vrea să vă spun că sunteți pe mâini bune, că Oncologia Medicală în Spania este de un nivel foarte înalt, că suntem în fruntea cercetării și a noilor tehnologii; că au încredere în medicii lor, că vorbesc mult cu ei, că împărtășesc frici și senzații, că se ajută reciproc să parcurgă acest drum; să aibă grijă de corpul și mintea lor, să încerce să ducă o viață cât mai sănătoasă, cu o dietă adecvată și făcând exerciții fizice, dar să nu uite nici să încerce să-și cultive liniștea interioară, să scape de stres și incearca mereu sa ramai calm. @mundiario