Legendă: Deși rezidenții și -au reluat obiceiurile de consum după devastatorul Dana de octombrie, magazinele din zonele cele mai afectate încă nu primesc acea recuperare în cutiile lor. Un paradox care reflectă dezechilibrele reconstrucției economice.
Când tragedia pleacă … dar sechelele rămâne
Au trecut mai mult de șapte luni de la Dana din 29 octombrie 2024 a transformat La Vega Baja – și alte zone din sudul comunității Valencian – într -un fel de atlantis improvizat. Apa a devastat totul: străzi, case, culturi, afaceri, iluzii. Și, deși acum noroiul nu este văzut, amprenta este încă acolo, în fațadele crăpate, în spațiile care încă nu s -au redeschis și, mai ales, în cutiile care rămân fără să sune.
În ceea ce unii au numit o „recuperare cu două viteze”, viața vecinilor a reluat o anumită normalitate. Este cumpărat, este consumat, iese. Dar, în mod curios, nu are impactul preconizat asupra comerțului local. Cum este posibil?
Vecinii cumpără … dar nu de unde obișnuiau
Unul dintre cele mai izbitoare paradoxuri din această fază post-Dana este că, deși cererea de bunuri și servicii s-a întors, că energia economică nu rămâne în cartier. Banii pleacă. Uneori literalmente. Consumatorii din zona zero își fac achizițiile în alte locații, centre comerciale sau chiar online, lăsând întreprinderi de proximitate care se uită la geamurile goale ale magazinelor.
Nu este din lipsă de voință, spun unii vecini. Prin personalizat este achiziționat în lunile de urgență, când prioritatea era să găsească vreun site deschis, chiar dacă era de 30 de kilometri. Și așa cum se întâmplă de obicei, excepțional a devenit un obicei.
Magazine care se redeschide … și întâlnesc tăcerea
Comercianții care au reușit să se redeschidă după dezastru vorbesc despre o „a doua catastrofă”: invizibilitatea. Mulți au investit cât de puțin au trebuit să -și reabiliteze spațiile, să reînnoiască stocurile și să lanseze promoții cu speranța că clientela va returna. Dar ceea ce s -a găsit a fost o altă realitate: clienții dispersați, vânzările de mărturii și cheltuielile care continuă să crească.
Senzația generală este sumbră. „Ne ridicăm din noroi, dar nu ridicăm capetele”, rezumă un comerciant de prânz amar. “Vecinii sunt, dar nu intră.”
Și atunci când este întrebat despre ajutor, răspunsul este de obicei însoțit de un oftat. Pentru că da, unii au sosit, dar cu picături. Și alții, direct, s -au pierdut între formulare, proceduri și promisiuni administrative.
Este vina comerțului local? Unii întreabă
O altă lectură incomodă, dar necesară: Ce se întâmplă dacă o parte a problemei este și în oferta locală? Unii consumatori subliniază că magazinele de reopene nu și -au recuperat pe deplin sortimentul, că programele rămân neregulate sau că prețurile, în unele cazuri, s -au împușcat singure.
Peștele este cel care mușcă coada: magazinele nu se pot îmbunătăți, deoarece nu au venituri și nu au venituri pentru că nu se îmbunătățesc. Și astfel, între neîncredere și dezamăgire, se menține un decalaj care pare din ce în ce mai dificil de închis.
Ajutor: multe cuvinte, puține venituri
Discursul politic după Dana a fost unanim: „Nu vom lăsa în pace”. Dar, așa cum se întâmplă de obicei, intențiile bune se prăbușesc împotriva peretelui birocrației. Ajutorul pentru întreprinderile afectate a fost livrat cu întârziere, prost și în multe cazuri, niciodată. Alți comercianți nici măcar nu au încercat să le solicite, documente obosite și proceduri nesfârșite.
Și între timp, timpul trece. Recuperarea economică nu așteaptă termene administrative. Facturile câștigă, furnizorii se strecoară și chiria nu înțeleg catastrofele naturale.
Unde lipsește consumul?
Dacă oamenii cumpără, dar întreprinderile locale nu observă, întrebarea este evidentă: unde este acel consum? Răspunsul nu este unic. Unii vecini și -au transferat obiceiurile de cumpărare pe suprafețe mari, în special cele care, în mod paradoxal, au fost mai rapide pentru a -și restabili serviciile după Dana. Alții au apelat la platforme digitale, unde confortul și reducerile sunt o ispită dificilă de a rezista. Și alții, direct, au plecat.
Da, pentru că catastrofa a lăsat și o pictură de populație care a abandonat zona, temporar sau definitiv. Și asta arată și el.
Provocarea: nu reconstruirea doar structurile, ci încrederea
Experții (și comercianții) sunt de acord că nu este suficient să redeschideți un magazin. Este necesar să recuperați ceva mai abstract, dar mai vital: încrederea. Acest sentiment de apartenență, de comunitate, de „cumpărare în cartier pentru că este ceea ce atinge”. Și acest lucru nu se realizează cu reduceri sau campanii instituționale sporadice. Este necesar un plan susținut, coordonat, cu sprijin real și tangibil.
Deoarece reconstrucția nu se termină atunci când terenul se usucă. În multe cazuri, începe cel mai dificil: să genereze din nou viața economică.
Și Valencia? Ei bine, făcând ce poate … sau ce pleacă
Din generalul de asistență generalite au fost lansate, au fost activate un anumit ajutor și au fost solicitate mai multe fonduri pentru reconstrucție. Dar, în practică, comerțul local continuă să se simtă orfan. Măsurile sunt târziu, nu sunt suficiente sau nu se adaptează la realitatea zilei de zi.
Carlos Mazón a promis o „reconstrucție corectă”, dar oamenii din cartier încep să se obosească de adjective. Ceea ce întreabă este ceva mai simplu: ca clienții să intre pe ușă.