4 iunie 1989 este o dată pe care istoria contemporană a Chinei a marcat -o pentru totdeauna. În acea zi, regimul chinez a ordonat o intervenție militară împotriva unei mișcări de studenți care a revendicat democrația și reformele instituționale. Ceea ce a început ca un protest pașnic s -a încheiat într -un masacru. Treizeci de ani mai târziu, China încă nu recunoaște ce s -a întâmplat, iar guvernul său a perfecționat un utilaj de cenzură care încearcă să șteargă chiar și cele mai îndepărtate ecouri ale acelui episod.

Cu toate acestea, tăcerea oficială nu a împiedicat lumea să -și amintească. În străinătate, liderii politici, apărătorii drepturilor omului și cetățenii comuni aduc un omagiu celor care au murit pentru că și -au ridicat vocea. În acest an, președintele Taiwanului, Lai Ching-Te-te, și secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, și-au reiterat condamnarea la represiune și și-au reafirmat sprijinul pentru libertățile fundamentale.

În mesajul său comemorativ, președintele taiwanez Lai Ching-Te-Te-Te-Te-Te-te-a calificat de Beijing drept „revolte” pentru că a cerut respectul pentru suveranitatea Taipéi, a înălțat curajul protestatarilor din 1989 și a subliniat că amintirea lui Tiananmén este o datorie etică a tuturor democrațiilor. “În timp ce regimurile autoritare preferă să tace istoria, societățile democratice se străduiesc să o păstreze”, a spus el.

Mesajul lui Lai nu numai că apelează la memorie, dar este o declarație politică. Taiwanul, care trăiește sub presiune constantă din partea Beijingului, a transformat apărarea drepturilor omului și a libertății de exprimare în piloni ai identității sale democratice. În acest context, comemorarea lui Tiananmén servește ca o amintire a prăpastiei care separă valorile insulei de sistemul politic continental.

Nu este întâmplător faptul că guvernul chinez catalogează LAI ca „separatist” și respinge orice ofertă de dialog. Poziția Taiwanului în legătură cu drepturile omului expune, în schimb, contradicțiile interne ale Republicii Populare Chineze.

De la Washington, secretarul de stat Marco Rubio a emis un mesaj puternic: „Curajul chinezilor care au luptat pentru libertățile lor nu va fi uitat”. În declarația sa, Rubio a criticat, de asemenea, încercările Partidului Comunist Chinez de a cenzura faptele și de a -și șterge responsabilitatea.

Sprijinul Statelor Unite pentru comemorările Tiananmén nu este doar simbolic. Face parte dintr -o strategie mai largă de presiune asupra Beijingului în problemele drepturilor omului, care include situația uiigurilor, represiunea în creștere în Hong Kong și, cel puțin în timpul administrării lui Joe Biden, supravegherea activiștilor din interiorul și în afara țării.

Cenzură, supraveghere și represiune transnațională

În China, Tiananmén continuă să fie una dintre cele mai cenzurate teme. Rețelele sociale sunt monitorizate pentru a bloca orice referire la data, poliția își consolidează prezența în jurul pieței, iar activiștii sunt monitorizați, reținuți sau chiar trimiși în „vacanțe forțate” în timpul săptămânii aniversale. Unul dintre ultimii recruți de comemorare din țară, Hong Kong, a văzut cum administrația locală a interzis veghe în parcul Victoria din 2020.

Un raport recent al articolelor 19 dezvăluie o tendință tulburătoare: represiunea memoriei lui Tiananmén a fost internaționalizată. Potrivit anchetei, regimul chinez și -a intensificat persecuția criticilor din străinătate, cu cazuri documentate de supraveghere, amenințări și chiar represalii împotriva rudelor care rămân în China. Printre cele mai afectate grupuri se numără uiguri, tibetani și hongkoneses.

În plus, în ciuda anilor și a îmbătrânirii membrilor săi, grupul de „mame din Tiananmén” continuă să ceară justiție. Acest grup de rude ale victimelor a fost una dintre puținele voci din China care încă îndrăznește să vorbească public despre fapte. Declarația sa anuală recentă reînnoiește apelul către o recunoaștere oficială și o anchetă completă asupra celor întâmplate.

La 36 de ani de la masacru, guvernul chinez este încă angajat să îngroape istoria. Dar amintirea nu a murit. Rezistă în cuvintele liderilor democrați, în actele simbolice care se înmulțesc în orașele lumii și în memoria persistentă a rudelor care încă se așteaptă justiție.@World