Maria Xosé Porteiro (Madrid, 1952) a fost un pionier în mai multe domenii. Cariera ei de jurnalistă, scriitoare, politiciană și activistă feministă a plasat-o ca una dintre cele mai influente personalități de pe scena galiției și dincolo de granițele acesteia. Copilăria sa în Cuba a marcat viziunea sa cosmopolită, care se reflectă în capacitatea sa de a construi punți culturale și politice între Europa și America Latină. Pregătirea sa în publicitate și relații publice la Universitatea din Vigo (UVigo) și lunga sa carieră în mass-media, precum Washington Post şi Tribuna feministă -asemenea ÎN TOATE LUMEprintre alte media–, sunt dovada versatilității și angajamentului său față de analiza critică a realității.

Recunoașterea Mariei Xosé Porteiro ca membru de onoare a Ateneo Atlántico nu este doar un tribut adus carierei sale remarcabile, ci și o sărbătoare a unei vieți dedicate apărării valorilor fundamentale: libertate, egalitate și cultură. Această distincție, simbolizată de frunza de carballo argintiu, reflectă aprecierea profundă a unei comunități care recunoaște una dintre marile sale figuri, atât pentru contribuția ei la jurnalism, cât și pentru lupta ei neobosită pentru drepturile și egalitatea femeilor.

Moștenirea sa depășește însă domeniul jurnalistic. Participarea ei activă în politică, în calitate de consilier pentru egalitate în Consiliul de la Vigo sau deputată în Congresul Deputaților, a lăsat o amprentă de neșters în lupta pentru drepturile femeii în Galiția și Spania. Rolul ei de prim delegat al Xunta de Galicia în străinătate, cu sediul la Buenos Aires și Montevideo, și-a reafirmat angajamentul față de proiecția internațională a culturii galice și de consolidarea legăturilor dintre ambele maluri ale Atlanticului.

În cadrul ceremoniei de la Ateneo Atlántico i-a fost evidențiată nu doar cariera, ci și spiritul său de luptă și umil. Evenimentul a fost o călătorie emoționantă prin viața și opera lui Porteiro, cu participarea unor persoane apropiate, cum ar fi fiica sa, Llerena Perozo Porteiro, și personalități-cheie din lumea literară și culturală, precum poetul Alberto Avendaño și președintele Academia Regală Galiciană, Victor Freixanes. Fiecare intervenție i-a evidențiat capacitatea de muncă, dăruirea și, mai ales, sensibilitatea sa profundă față de cauzele drepte.

Lupta pentru drepturile femeii

În discursul său de acceptare, Porteiro a evidențiat simbolismul zilei: comemorarea a 93 de ani de la votul femeilor în a doua republică. Cuvintele ei nu au fost doar recunoscătoare, ci au fost o amintire că lupta pentru drepturile femeilor este încă o bătălie continuă. Ea a subliniat importanța de a nu uita acele femei care nu și-au atins încă drepturile care sunt luate de la sine înțelese în multe locuri din lume, arătându-și încă o dată perspectiva globală și empatia față de cauzele feministe.

Ateneo Atlántico, al cărui fondator și participant activ în comisia pentru feminism Porteiro, este o reflectare a idealurilor ei. Această entitate, care funcționează ca un spațiu plural de dezbatere și promovare culturală, găsește în ea un lider firesc, cineva care a știut să promoveze dialogul și reflecția din diversitatea punctelor de vedere și perspective.

Cu peste 300 de membri, Ateneo Atlántico s-a impus ca o referință culturală în Vigo, promovând nu numai activități literare și științifice, ci și dezbateri cruciale despre sănătatea publică sau impactul industrial asupra comunității autonome. Munca lui Porteiro în acest spațiu este o extensie a vocației sale pentru serviciu, mereu concentrată pe generarea de schimbări pozitive pentru societate.

Recunoașterea unanimă a Mariei Xosé Porteiro ca membru de onoare a Ateneului nu numai că evidențiază multiplele sale merite, ci ne invită și să reflectăm asupra importanței onorării celor care, din apropiere și discreție, și-au dedicat viața pentru a îmbunătăți lumea. Cu un CV atât de vast, Porteiro rămâne fidel principiilor sale, revendicând mereu libertatea și egalitatea ca piloni ai unei societăți mai juste.

María Xosé Porteiro este, fără îndoială, o figură indispensabilă pentru a înțelege evoluția feminismului, a politicii și a culturii în Galiția. Munca lui continuă să fie un far de speranță și o inspirație pentru noile generații care caută un model de leadership bazat pe angajament, efort și, mai ales, empatie față de ceilalți. Acest omagiu este doar un pas în plus în recunoașterea unei cariere care are încă multe de oferit. Cu siguranță nu va fi ultimul mare tribut pe care îl va primi. @mundiario