José Cenizo Jiménez, Paradas (Sevilia), 1961. Licențiat și Doctor în Filologie Hispanică. Profesor de Limbă și Literatură (Școala Gimnazială). Este profesor la Universitatea din Sevilla de 14 ani (Facultăți de Filologie și Științe ale Educației). Coordonator al Programului de doctorat la Universitatea din Sevilla „Studii Avansate de Flamenco” din 2012 până în 2014. Critic literar (www.papel-literario.com…, Renacimiento, Archivo Hispalense, Luz Cultural, Clarín, Anthropos…). Autor de cărți despre poezia lui Rafael Porlán, Javier Salvago, Manuel Gahete, printre alții. Cercetător de flamenco, cu cărți despre copla flamenco și didactica ei, Antonio Mairena, Miguel Vargas, la alboreá și la petenera etc. Fost președinte al Tertuliei Profesorilor de Flamenco „Calixto Sánchez” din Sevilla. Membru al juriului Compás del Cante 2016.
Fotografie de Paco Sánchez
https://es.wikipedia.org/wiki/Jos%C3%A9_Cenizo_Jim%C3%A9nez
ALEJANDRO BELLIDO, MUZICA PENTRU TIGRI
POEZIE PENTRU A CALMA TIGRUL CARE NE PUNDEAZĂ
JOSÉ CENIZO JIMÉNEZ
Alejandro Bellido (San Juan del Puerto -Huelva-, 1993), absolvent în Filologie Hispanică și Studii Engleze, începe 2024 cu publicarea Muzică pentru tigricu sprijinul prestigioasei edituri sevillane Renacimiento și care a câștigat două premii: premiul „Rafael de Cózar” de la Universitatea din Sevilla, cu un juriu select, și fiind finalist la Premiul de Poezie Adonáis 2023. Nu e rău pentru a Aceeași carte, cu siguranță, așa că felicitări. A publicat anterior culegerile de poezie Moartea în Cytherea (2018) și Speranța ascunsă (2021) și a antologizat cea mai recentă poezie din provincia sa natală în Antologie de poezie tânără din Huelva (2015).
Din precedentul lui Speranța ascunsă Am scris într-o recenzie că „timpul, dragostea și frângerea inimii sau copilăria trec inevitabil prin aceste pagini cu tonuri și simboluri diferite (…) și unele influențe sau ecouri ale unor poeți consacrați precum Eloy Sánchez Rosillo sau, cu o claritate mai conștientă, pt. dezamăgirea, ironia și umorul lui, Javier Salvago. O colecție de poezii, pe scurt, proaspătă și apropiată.”
Cu Muzică pentru tigri El face încă un pas înainte în carieră cu pași siguri, așa cum s-a indicat, iar cuvintele citate pot servi în mare măsură pentru a descrie intenția, temele și stilul acestei ultime cărți. De fapt, există o poezie intitulată „Epifanía de Javier Salvago”, unul dintre profesorii săi de referință, alături de alții precum Garcilaso, din trecut, sau Víctor Botas sau José L. García Martín, din prezent.
În două părți și o codă excelentă, ne aduce mai aproape de viziunea lui despre iubire, despre viață, despre poetica lui. Începe cu poezia care dă titlul cărții, atât de sugestiv, în care vorbește despre acel tigru pe care-l avem cu toții înăuntru, ascuns, ghemuit, dar care uneori iese sau îl lăsăm să iasă „să simți că zgârie, / că mușcă ceva / și asta o omoară, / și se întâmplă / și formează aceste cuvinte” (p. 11).
Există și spațiu pentru mamă, unchi sau bunic, o casă de familie pe care nici un poet nu scapă de obicei să o evoce. Simplitatea, prospețimea, aerul colocvial circulă cu spontaneitate compatibilă cu o forjare ritmică adecvată.
Cu poezie încearcă să câștige jocul, sau vreun joc, în timp, deși uneori îl vede inutil. Așa cum se întâmplă uneori, cel mai strălucit se obține cu cel mai scurt, ca această poezie „Ochii tăi”, cu doar trei versuri:
Două iazuri albastre
pe fundul căruia înoată
visele celor care privesc.
Iar în coda finală, poezia „Nu învățăm niciodată”, versuri ca acesta pe care l-am scos în evidență și ne-a plăcut atât de mult: „căci merită să te poticnești dacă alegi piatra”. Carte bună de Bellido care dă semne ale maturității sale poetice constante.
ALEJANDRO BELLIDO, MUZICA PENTRU TIGRISEVILA, RENAȘTEREA, 2024