Criza de legitimitate din jurul guvernului lui Nicolás Maduro din Venezuela a atins un punct de cotitură crucial. Raportul recent al Centrului Carter, singura organizație internațională independentă care a participat în calitate de observator la alegerile din Venezuela din 28 iulie, a ratificat ceea ce opoziția a denunțat: Edmundo González Urrutia este câștigătorul legitim al alegerilor, cu 67% din votul voturile, în fața încercării disperate a regimului chavista de a se agăța de putere. Acest fapt, de o semnificație politică enormă, nu numai că demascează manipularea electorală a lui Maduro, dar și dezlipește regimul său de orice credibilitate.

Anunțul, prezentat în fața Organizației Statelor Americane (OEA), marchează un înainte și un după în lupta pentru democrație în Venezuela. Misiunea Centrului Carter, condus de Jennie Lincoln, a fost clară și puternică: buletinele de vot adunate de opoziție, cu coduri de securitate QR care le certifică autenticitatea, confirmă victoria lui González Urrutia. În fața tuturor celorlalte, Guvernul Maduro nu a oferit un răspuns dincolo de represiune și tăcere, fără să arate dosarele electorale care ar putea infirma această afirmație, pentru că, pur și simplu, nu există dovezi care să susțină presupusa sa victorie.

În fuga sa înainte, Maduro încearcă să distragă atenția internațională profitând de alte crize globale, precum conflictul din Orientul Mijlociu sau alegerile din Statele Unite. Cu toate acestea, această încercare de a evita presiunea este un petic temporar. Principalele democrații ale lumii, inclusiv Uniunea Europeană și Statele Unite, au precizat deja că nu vor recunoaște un nou mandat lui Maduro fără transparență electorală. Chiar și personalități progresiste din America Latină, precum președinții Luiz Inácio Lula da Silva (Brazilia) și Gustavo Petro (Colombia), au cerut publicarea procesului-verbal ca o condiție minimă pentru recunoașterea oricărui rezultat al alegerilor de la sfârșitul lunii iulie.

Dar, în timp ce Maduro continuă să se agațe de putere, situația din interiorul Venezuelei se înrăutățește. Reprimarea aparatului chavista a atins cote alarmante. Cu lideri de opoziție precum Edmundo González Urrutia în exil și María Corina Machado în semi-clandestinitate, persecuția politică este constantă și brutală. Potrivit ONG-ului Foro Penal, Venezuela găzduiește peste 1.900 de prizonieri politici, o cifră care o depășește pe cea a restului Americii Latine la un loc, inclusiv dictaturi istorice precum Cuba și Nicaragua. Aceste cifre nu doar demonstrează adâncimea crizei politice, ci reflectă și disperarea unui regim care știe că își pierde controlul.

Un nor de ilegitimitate absolută

Pe 10 ianuarie, când Nicolás Maduro va încerca să înceapă un nou mandat de șase ani, o va face sub un nor de ilegitimitate absolută. Faptul că el controlează toate resursele Statului, de la sistemul judiciar până la Forțele Armate, nu schimbă realitatea că Guvernul său și-a pierdut toată credibilitatea la nivel național și internațional. Izolarea cu care se confruntă Venezuela, atât în ​​sfera diplomatică, cât și în cea economică, va crește și, odată cu aceasta, și presiunea asupra unui guvern care are din ce în ce mai puțin spațiu de manevră; cel putin in Occident.

Apelul la dialog făcut săptămâna aceasta de Jorge Rodríguez, președintele Adunării Naționale și mâna dreaptă a lui Maduro, pare mai degrabă o manevră disperată decât o adevărată intenție de a rezolva criza. Pentru mulți adversari, asta dialog Este pur și simplu o altă încercare de a dezamorsa rezistența prin înșelăciune. Ceea ce regimul numește dialog nu este altceva decât o modalitate de a câștiga timp în timp ce ei continuă să-și consolideze puterea prin mijloace represive. Comunitatea internațională și, mai ales, poporul venezuelean nu își pot permite să cadă din nou în această capcană.

Singura cale către stabilitate în Venezuela este prin transparență și respect pentru voința populară. Soluția nu va veni din negocieri opace sau reforme false, ci dintr-un proces electoral curat și legitim, supravegheat de organizații independente. Regimul chavista are o ultimă ocazie de a evita o nouă izolare: să arate dosarele electorale și să le supună revizuirii. Numai atunci poate începe un adevărat proces de tranziție către democrație.

Raportul Carter Center a scos la iveală farsa regimului lui Nicolás Maduro. Comunitatea internațională trebuie să acționeze ferm pentru a sprijini opoziția și a se asigura că voința poporului venezuelean este respectată. Venezuela are nevoie de o schimbare reală, iar această schimbare va veni doar atunci când chavismo nu va mai controla destinul unei națiuni care strigă pentru libertate și dreptate. @mundiario